SONI

mulţumesc bizcampus.ro pentru acest interviu, mi se pare chiar reuşit, am spus multe şi am făcut-o eficient. dacă nu mi-ar fi plăcut, nu l-aş fi ales ca ultim post.

acum despre soni.tritonic.ro

pentru mine, a fost fascinant ce s-a întâmplat pe acest blog în ultimele 5 luni, de când SONI a fost lansată. mulţumesc cititorilor care m-au urmărit, colaboratorilor (chiar şi editurii Tritonic, pentru că e serverul lor, dincolo de orice neînţelegeri ulterioare), celor care au promovat şi ei această carte sau diverse articole de aici, fie că a fost de bine sau de rău.

am decis ca începând de astăzi să mă opresc din a mai ţine acest blog activ şi din a mai promova cartea, cred că până la această dată au fost făcute destule.

este drept, disputa dintre mine şi editura Tritonic a contat mult, consider că prin ceea ce am spus, atât pe blogul meu, cât şi aici, este de-ajuns, nu am făcut decât să îmi prezint nemulţumirile, poate mi-am făcut şi mie mai mult rău, dar acum trebuie să mergem mai departe.

nu voi mai comenta despre editură şi le doresc succes cu alţi autori, cu care sper să aibă relaţii mai bune. (este drept, la un moment dat am vrut mai mult decât atât, am încercat să obţin drepturile înapoi asupra propriei mele cărţi, însă îmi dau seama că zbaterea mea este inutilă. voi respecta ceea ce am semnat, pentru că aşa e legal, mă voi retrage şi mă voi ocupa de alte proiecte în continuare. am înţeles că am părut ameninţător prin nişte propuneri recente, posibil să mi se intenteze chiar un proces, sper că lucrurile se vor calma, mai ales că şi eu, mă retrag. dacă nu, voi fi pregătit pentru orice.)

SONI este primul meu roman, debutul în proz㸠de care mi-a fost frică foarte mult. habar nu aveam ce urma să se întâmple şi iată, am sfârşit prin a aduce lucruri inovative în materie de promovare de carte.

la început mi s-a spus că tirajul meu se va epuiza probabil în doi ani de zile, am reuşit performanţa de trei luni (nu sunt singurul şi nu e nimic de laudă, nu vânzările stabilesc valoarea cărţii, însă este de menţionat, având în vedere eficacitatea campaniilor de promovare online).

cel mai frumos lucru a fost, este, şi va fi acela de a sta de vorbă cu cititorii mei şi de a le da autografe. îi voi aştepta de acum pe blogul meu personal şi sper să-mi citească şi următoarele cărţi.

consider că mi-am făcut datoria pe deplin faţă de titlul meu, de munca mea, închid acest blog mai mult decât mulţumit, aştept ca editura Tritonic să îşi respecte în continuare angajamentele contractuale şi SONI să poată fi ori găsită în librării ori comandată online de acum încolo. dacă va dori să mă consulte privind ediţii sau tiraje viitoare aştept oricând semnul lor, nu însă pentru alte titluri sau proiecte.

şi… nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil.

aştept aici ultimele voastre semne şi impresii despre tot ce a însemnat romanul meu şi acest blog în ultimele luni.

nu întotdeauna SONI a ajuns pe mâna cui trebuie. de exemplu, Daniela Tiba (care sunt sigur că nici n-a citit cartea) scrie pe e-girl.ro aşa:

“Soni” de Andrei Ruse a aparut in 2008 la editura Corint.

draga mea jurnalistă, ştiu că gafe se pot întâmpla oricui, dar nu strica să ai puţină curiozitate (măcar 20-30 de secunde) să intri pe acest blog sau măcar să arunci un ochi pe coperta pe care ai pus-o articolului tău: Tritonic, iubito, nu Corint.

ai copiat două-trei idei din ce-ai găsit pe net şi ţi-ai terminat treaba, ştiu că aşa se lucrează la noi (e cam copy paste, creaţie zero), măcar ai bun simţ şi verifică informaţiile înainte de a posta articole la kil.

n-am avut niciodată vreo legătură cu editura Corint şi nici nu intenţionez. dar am râs cu poftă, mor după jurnaliştii ăştia de duzină care găsesc repede un subiect şi-l trântesc în cinci minute.

am primit un comentariu incredibil (vorbesc serios, doar ştiţi că nu folosesc aiurea cuvintele) din partea unui profesor universitar, aici.

Desi am citit cind eram student (acum, 25-30de ani) romanul “Traieste-ti clipa !” al lui Saul Bellow (care a fost si in Ro, desi a luat Nobel si a scris ceva despre Transilvania, daca nu confund…), parca abia acum simt “frisonul” adevarului acestui indemn.
(…)

Trebuie sa-i multumesc studentului meu Lucian Rotaru, de la Univ.”Cuza” din Iasi, care mi-a facut cunostinta cu acest blog.

Ma chinui de zeci de ani, nu sa traiesc, dar macar sa-mi apropii clipa prezenta, sa fiu suficient de atent la ea…, iar dvs. ati reusit, deja?

Atunci, care-s parintii si care-s copiii, care-s profii si care-s elevii ?

vă răspund aici: în primul rând vreau să ne “tutuim”, respectul înseamnă altceva decât verbul la plural şi pronumele de politeţe (mai ales că, oricum, eu ar fi trebuit să-l folosesc, nu invers). îţi mulţumesc mult de semn, Dorin, e mai mult decât flatant ce-mi spui. şi îi mulţumesc şi lui Lucian, nu în ultimul rând.

ca să-ţi răspund la întrebare, cred că suntem profesori şi elevi, cu rândul.

te mai aştept.

Tot auzim că oamenii din ziua de azi nu mai citesc. Proastă afirmaţie! Gândindu-ne la asta, lansăm un concurs prin care încercam să prindem “doi dintr-o lovitură” (ştiţi “Croitorasul cel viteaz”, nu?): să demonstrăm că lumea citeşte şi să mai aflăm şi noi titluri de cărţi noi, care merită citite.

Aşadar… tot ce trebuie să faci tu este să ne spui într-un comentariu ce carte ţi-a plăcut cel mai mult şi de ce ne recomanzi să o citim. În funcţie de cum ne convingi să o citim, noi îţi dăm ca premiu o carte. Ce carte?

Păi care alta decât “SONI“? “SONI” e o carte ce face partea din seria celor ce se citesc pe nerăsuflate. Ca dovadă, deja este pe cale de a fi tipărită cea de-a doua ediţie, prima epuizându-se “cât ai zice peşte”.

Avem trei cărţi, pe care ţinem să le dăm pentru că “SONI” trebuie citită de tot omul, pentru că SONI este o stare de spirit pe care vrem să o răspândim.

Concursul se va încheia vineri, iar sâmbătă vom anunţa câştigătorii.

* detalii aici sau pe mail (amdoar18ani.ro)

ps. mi-a plăcut mult asta: “SONI este o stare de spirit pe care vrem să o răspândim”.

la rugămintea lui Ariel am scris un mic articol pentru amdoar18ani.ro. îi mulţumesc că m-a lăsat să mă exprim liber, ca-ntr-o discuţie amicală, cum îmi place… enjoy.

vă mai amintiţi această ştire din 2007?
Ariel Costantinof, elev în clasa a IX-a, a fost exmatriculat din liceul privat bucureştean Lauder-Reut din cauza unor texte scrise pe blogul personal, la adresa http://we3d.net. Ştirea a stârnit un val de simpatie, mii de internauţi români declarându-şi sprijinul pentru elev. Ariel a fost informat verbal despre măsurile luate împotriva sa, fără a primi nici o hârtie oficială din partea instituţiei de învăţământ. (mai multe aici, pe antena3)

ei bine, am tot spus că-mi fac prieteni interesanţi datorită cărţii. cel mai nou, Ariel, (pentru care am o admiraţie deosebită, la fel ca pentru oricine care se luptă pentru libertatea dreptului de exprimare), cu al său cunoscut we3d.net (şi amdoar18ani.ro, am aflat) m-a contactat ieri pentru a sta de vorbă cu „autorul”.

a apreciat foarte mult proiectul meu cu SONI, atât cartea, cât şi ce am făcut online, sper să şi scrie în curând despre astea. avem de băut o bere (probabil joi) şi vedem mai multe după.

Recent m-am pus cu burta pe carte. Mai exact cu burta pe Soni. O carte superba care parca-ti deschide ochii. Te face sa intelegi cat de important este de fapt sa traiesti. N-am citit inca nici jumate din carte dar sunt fascinat. In schimb am citit tot blogul cartii si tot ce scrie Andrei (autorul) pe internet despre diverse lucruri ce au legatura cu Soni.

Am inceput sa realizez incet-incet cat de important este sa treci peste “cacaturi” si sa “traiesti clipa”. Chestia asta cu clipa mi-o tot repeta mama de cand ma stiu. Mereu imi zicea inainte sa plec la ziua cuiva sa nu fiu “bosumflat” si sa “traiesc clipa”. Abia recent am inteles cum sta treaba cu clipa aia. N-am nici un an de cand am inceput sa traiesc cu adevarat clipe… Si cand traiesti clipe parca clepsidra vietii tale “se scurge” mai repede. Dar hei, macar traiesti clipa! (tot articolul aici)

Cosmin Dragomir, redactorul cărţii mele şi, mai nou, noul proprietar al proiectului ROcultura (detalii aici) a scris săptămâna aceasta pe blogul (temporar am înţeles) clubului The Sylver Church despre SONI.

Soni a rupt gura târgului la nivel de promovare on-line (…) Insă, cel mai important fapt e că romanul este gustat de cititori. Acei oameni, nu le pot spune obişnuiţi din păcate, care pun mâna, regulat pe câte o carte. Iar domnii noştri scriitori uită mereu de lectori. Nu le pasă dacă operele lor sunt ilizibile şi academice, dar se plâng că nu se vând.

Cu timpul, Ruse a învăţat cum e să nu scrii o capodoperă. Şi astfel, să te poziţionezi corect şi pe piaţă şi în faţa cititorilor. Soni este o carte de consum, nici prea prea, nici foarte foarte, dar cu câteva up-date-uri şi cu o promovare intensă ar face faţă cu brio în multe alte literaturi. (…)

Talentul lui Andrei Ruse trebuie doar exersat. Minunile nu ies din prima. Preferă să inventeze poveşti, să contextualizeze realismul într-o ficţiune ce frizează imposibilul, un fantasy deformat, în care reuşeşte, şi scriu asta pentru că puţini prozatori din generaţia lui şi mai mari nu o pot face, să contruiască un personaj credibil. Şi culmea, există atât de multe pagini de jurnal, în care Ruse chiar scrie despre el.

tot articolul aici (vedeţi şi pagina recenzii / păreri / presă)

ps. rămâneţi pe fir, weekendul acesta voi posta şi despre ultima surpriză a ediţiei a II-a (coperta, modificată şi cu aripioare)

hidden face @ small-business-ideas-branded-by-passion.com

a doua ediţie din SONI va avea un capitol în plus, care este însă un bonus track (aşa l-am şi intitulat, dat fiind că mi-am scris capitolele în stilul unui album audio) şi nu influenţează nicidecum povestea, are doar legătură cu ce mi s-a întâmplat mie în timp ce scriam (pentru cei ce au citit atent, vor face probabil legături mici între personajul meu şi S, o persoană bolnavă de leucemie, care mi-a spus despre boala ei, având intenţia de a mă inspira).

de fapt, nu e nicio noutate pentru cei care au urmărit acest blog şi au citit toate posturile. îl voi (re)posta aici, exact cum va fi în carte, pentru că am zis, nu vreau să vă conving să cumpăraţi ediţia aceasta dacă nu o doriţi, prin diverse şiretlicuri, cum am văzut în altă parte… tot ce apare nou, va putea fi citit free, pe acest blog.

înainte de citatul lui Kerouac, acum va mai exista o pagină dedicată celor care şi-au exprimat părerea, fie online sau nu, cu privire la romanul meu. a fost o selecţie dificilă, trebuie să recunosc, dar sunt cuvintele care mi-au plăcut cel mai mult.

aşadar surpriza 2 (noile pagini 5 şi 6), semnează Cristina Andrieş, Andreea Ban, Dragoş C. Butuzea, Adrian Ciubotaru, Andrei Crăciun, Gia Codrescu, Felix Nicolau, Sorin Staicu (DespoT), Răzvan Ţupa.

ieri am terminat în sfârşit de corectat şi revizuit cartea mea. au fost multe bube, multe exprimări scrise în grabă, câteva non-sensuri, peste 300 de greşeli (cuvinte lipsă, diacritice lipsă sau în plus) şi altele efectiv legate de stil sau de personaj (lucruri pe care m-am gândit că le-ar spune soni, nu că şi ar crede în ele).

am trimis cartea la editură, acum este în procesul de tehnoredactare, iar spre sfârşitul săptămânii va intra în tipar (şi vă voi arăta şi modificările de pe copertă, care, surpriză sau nu, va avea aripioare). o voi putea atinge undeva pe 10 februarie, probabil după 15-20 va fi în toate librăriile.

mulţi m-au întrebat dacă mă voi implica la fel de mult în promovarea ei şi pentru acest tiraj nou de 1000 de exemplare. vă spun de pe-acum că da, consider că SONI încă nu şi-a atins punctul forte, nu a ajuns la câţi cititori ar putea să ajungă şi mai are multe de spus. se poate, mai ales că am fost asigurat şi de editură că în sfârşit se vor implica şi ei (lansări etc.).

înainte să vă arăt câteva lucruri pe care le-am adăugat în carte, vreau să-i mulţumesc lui Sorin Staicu (a.k.a. DespoT) pentru că m-a ajutat la corectură cu câteva observaţii. mi-au folosit mult indicaţiile lui.

surpriza 1

iată ceva interesant (noua pagină 4, acum şi despre blog):

SONI, “cea mai promovată carte în online-ul românesc”, are unul dintre cele mai reuşite bloguri de nişă din 2008, remarcat atât de bloggeri cunoscuţi, cât şi de studenţi sau profesori interesaţi de marketing şi comunicare. blogul soni.tritonic.ro a fost deschis încă în timp ce autorul îşi scria romanul (în mai 2008), iar acum continuă să fie activ, atât datorită cititorilor noi care apar, cât şi a informaţiilor proaspete despre carte, ce se dezbat aici.
pe lângă dialogul deschis, centralizarea recenziilor, arhiva video a lansărilor şi altele, au fost experimentate mai multe campanii inedite de promovare online (SONI vs. Bloggeri, experimentul lui Cristian Manafu pe Twitter, video-trailerul), blogul având acum o arhivă de peste 100 de articole exclusive, un feedback de peste 600 de comentarii, sute de abonaţi şi vizitatori zilnic.

„pentru mine, SONI este un produs complex şi o demonstraţie a eficienţei metodelor de comunicare online, de care editorii sau alţi oameni implicaţi în domeniul cultural de la noi, se feresc ca de o boală. atât cartea cât şi blogul se completează, fără această legătură strânsă dintre ele, ar fi fost probabil doar un titlu ce ar fi trecut neobservat, pe lângă alte sute, care apar anual. intrând online, mi-am depăşit aşteptările.”
Andrei Ruse

„SONI a ajuns sa fie citită şi din curiozitate, pentru promovarea inedită din mediul online.”
Iulia Roşu, masterand MCA, Students on Marketing

www.SONI.tritonic.ro

alte detalii în curând, urmăriţi categoria nouă ediţia a II-a (şi teaserul video).

mi-am exprimat de multe ori părerea despre sondaje, poll-uri şi alte bazaconii de acest gen, fie online sau nu. pe scurt: nu mi se par nici utile, nici veridice.

însă poll-ul pe care l-am pus pe acest blog, începând cu 17.12.2008 (şi încheiat astăzi, 25.01.2009), pe o perioadă de aproximativ 40 zile şi având 200 de votanţi, după IP, mi-a ridicat semne de întrebare serioase.

mai exact, am dubii mari privind rolul presei (8%), al librăriilor (6%) şi al editurii (8%), din moment ce toate reprezintă numai 22% din sursele de informare cu privire la romanul meu.

întrebarea mea, la acest al doilea poll, a fost: de unde ai aflat de soni?

39% (77 de voturi) au aflat online, în mare parte de pe bloguri
22% (43 de voturi) mă urmăresc pe mine, ca autor
19% (37 de voturi) de la prieteni, colegi şamd

restul de 22% au aflat din presă (8%, 16 voturi), librării (6%, 12 voturi) şi de la editura tritonic (8%, 15 voturi).

nu cred că am greşit când am spus că online-ul bate de ceva timp presa, ca sursă de informare. la fel, nu cred că avem librării de calitate şi nici librari, să-mi fie cu iertare, dar chiar nu vreau să dau exemple. marile librării de la noi arată ori ca nişte bodegi ori ca nişte mini-marketuri. cât despre editorii care se plâng că autorii români nu se vând, au dreptate. influenţa lor şi promovarea pe care o încearcă este aproape nulă, de multe ori publicul este pentru ei ceva… abstract…

nu cred 100% în aceste date, însă mi-au confirmat anumite opinii şi vă mulţumesc pentru voturi. sunt sigur că dacă nu mă implicam în promovarea romanului meu şi nu aveam parte de ajutorul câtorva bloggeri şi prieteni, vânzările ar fi fost doar de 22% din primul tiraj. foarte posibil să greşesc, voi ce ziceţi?

ps.
- despre primul poll (ce notă îi dai romanului?) şi rezultatele lui aici
- despre cum a început acest al doilea poll aici

mai am un singur exemplar din SONI, cel pe care corectez şi revizuiesc. îmi este clar că oricâte ediţii ar mai ieşi (săptămâna viitoare voi semna şi contractul pentru ediţia a III-a), de oricâte modificări ar avea parte romanul, această primă variană, care devine o piatră rară, este vocea mea naturală, imperfectă, brută, cu care am debutat.

ediţia a II-a (coperta este un demo), la care încă lucrez, va avea peste 1000 de corecturi şi modificări (greşeli, incoerenţe, repetiţii inutile de care nu mi-am dat seama, exprimări care nu mi-au plăcut), va fi categoric mult mai bună calitativ, însă nu cred că-mi va trezi fiorul pe care îl am atunci când ţin în mână prima apariţie.

nu ştiu câtă viaţă va mai avea SONI, dacă se va mai vorbi despre ea, dacă-şi va găsi noi cititori odată cu reapariţia ei în librării, în februarie, dacă lansările din 2009 mă vor ajuta, toate astea şi multe altele sunt lucruri incerte care oricum nu îmi mai suscită interesul, pentru că am început să scriu la al doilea meu roman.
(amnezie în doi, synopsisul l-am postat aici, pe noul meu blog personal).

peste câţiva ani, când totul va fi o amintire frumoasă (deja mă uit pe articolele publicate pe acest blog înainte de apariţia cărţii, cât încă scriam, părerile şi întrebările pe care le aveam atunci, şi îmi dau seama câtă lipsă de experienţă şi naivitate degajam), voi avea în bibliotecă poate 3-4-5 ediţii, dar cel important, prima, unde greşelile mă amuză, exprimările slabe şi toate imperfecţiunile îmi amintesc de momentele în care scriam, de poveştile fiecărui capitol, persoanele care m-au susţinut şi care erau marcante în viaţa mea atunci, punctul în care a început totul…

SONI, pe care aţi citit-o, seamănă izbitor cu un manuscris imperfect (care are o valoare importantă numai pentru mine şi pentru cititorii mei apropiaţi, majoritatea prieteni). a doua ediţie este chiar cartea, lucrată, aşa cum probabil ar fi trebuit să apară şi să o ştiţi, sunt sigur că o să vă placă mai mult.

Horia Nicola Ursu (editorul Millenium Press, şi dacă tot e vorba de cărţile pe care le-a editat vă recomand James Dean: Rebelul) a scris un articol despre rolul autorului în promovare, pentru Nautilus, referindu-se la experimentele mele cu SONI.

în scurta mea peripeţie prin lumea “editorială”, dincolo de gustul amar pe care încă îl mai simt, sunt câţiva oameni care m-au convins prin profesionalismul lor. Horia este unul dintre ei, de aceea a contat mult părerea lui:

Andrei Ruse şi-a propus să se folosească de mijloacele de promovare online pentru a-şi vinde produsul. Şi a reuşit, deşi, în mediul virtual, Ruse e un personaj care, din postura sa de redactor la Tritonic şi manager al prezenţei online a editurii din Colentina sau de administrator al portalului RoCultura … (tot articolul aici)

* vedeţi pagina recenzii / păreri / presă

ps. încă lucrez la ediţia a II-a pentru SONI (corectare şi, mai nou, o mică revizuire), aceasta va apărea cel mai probabil la începutul lui februarie

acesta este un adevăr şi titlul articolului Iuliei Roşu (a.k.a. maria, comentează pe acest blog de ceva timp, acum am dat-o de gol) pe Students on Marketing.

am stat mult de vorbă cu Iulia despre bloguri, despre cărţi şi multe altele, ea a decis să facă un articol, un scurt review al drumului pe care l-a parcurs romanul meu de la lansare, analizând campaniile interesante de promovare care s-au desfăşurat, în special online.

dincolo de propriul meu review şi editorialul pe care l-am scris pentru Bookblog.ro, este unul dintre cele mai bine documentate articole.

chiar mă bucur ca nu am stârnit numai interesul cititorilor, al bloggerilor, ci şi al oamenilor specializaţi în comunicare (reamintesc articolul Alexandrei Cărămidaru, Tendinţe în marketingul online de carte, pe acelaşi blog, al studenţilor MCA).

Am luat un caz concret pentru o scurta analiză: romanul SONI de Andrei Ruse. Cartea a avut parte de o promovare online foarte reuşită, cu implicarea mai multor bloggeri renumiţi, cu concursuri online şi cu un blog propriu creat de autorul romanului: soni.tritonic.ro. Targetul de 15-25 de ani, reprezentat în special de internauţi, a fost atras de această idee inedită de a pune cititorul în relaţie directă cu autorul, de a cunoaşte elemente dincolo de copertele unui roman cumpărat de pe raftul din librărie. (tot articolul aici)

vă spuneam că SONI a stârnit, prin promovare, şi interesul oamenilor din domeniu.

am găsit un articol apărut chiar ieri pe studentsonmarketing.wordpress.com. este scris de Alexandra Cărămidaru, care a terminat în 2008 FCRP (Facultatea de Comunicare şi Relaţii publice), iar acum este masterand în Management şi comunicare în afaceri.

Marketingul se practică online pentru multe produse, inclusiv pentru cărţi. Editurile sunt din ce în ce mai receptive la iniţiative moderne de promovare a autorilor şi a noilor apariţii, încât ultima noutate în domeniu pe care am văzut-o recent este un trailer de promovare a unei cărţi. Spun noutate pentru că nu am mai văzut acest tip de promovare la noi şi cu siguranţă nu pentru un autor român. Este vorba de cartea Soni, a lui Andrei Ruse, care a fost şi promovată pe blogul cu acelaşi nume, cu destul timp înainte de lansarea pe piaţă. De altfel, întreaga promovare a cărţii a fost făcută online şi se pare cu rezultate concludente. (tot articolul aici)

de altfel, dacă nu l-aţi citit încă, vedeţi editorialul despre SONI pe Bookblog.ro.

cu puţin timp înainte de 2009, am făcut o cercetare pe net pentru a vedea ce a mai apărut nou legat de roman. erau foarte multe informaţii, pe care n-am reuşit nici până acum să le organizez cumva (peste 13.000 de rezultate pe google, dintre care aproximativ 5000 noi).

există de exemplu foarte multe locuri unde SONI este trecută la cărţi preferate (profile de hi5, de myspace, şi altele), comentarii pe bloguri şi forumuri unde s-a recomandat sau s-a dezbătut titlul meu, nu vreau decât să mulţumesc cititorilor mei că ţin acest subiect în viaţă şi, mai important, îl împart cu alţii.

cu ceva zile înainte de revelion, Andrei Roşca m-a rugat să scriu pentru Bookblog.ro un editorial despre ce s-a întâmplat cu SONI, că tot am vorbit în ultimul timp despre marketing de carte, promovare online în special, şi epuizarea primului tiraj.

povestea se referă (deci) numai la romanul pe care l-am scris şi pe care l-am promovat, aşa că staţi liniştiţi, nu m-am lovit la cap, nu m-am trezit peste noapte vreun specialist în domeniu. poate pe alocuri am mai înţepat, asta pentru că niciodată nu mă pot abţine să fiu sincer, mai ales când e vorba de tâmpenii.

ideea cu editorialul s-a potrivit şi cu ultimul post pe care l-am pus aici în 2008, un fel de review mai mare despre lucrurile mici, dar foarte importante pentru mine.

(…) “pentru că ştiind multe dintre minusurile promovării de carte, am făcut un pariu cu mine şi am decis să nu mă comport în stilul clasic al autorilor autohtoni (să mă plâng de ceea ce nu există şi să invoc conceptul salvator „la noi nu se vinde, domnule”), nici să neg tiparele sau modelele copiate din străinătate ale editorilor, am vrut să experimentez şi să studiez ce va ieşi dacă vor avea loc dezbateri seriose în blogosferă.”

citeşte editorialul AICI

cred că toată lumea pe care o cunosc foloseşte (sau a folosit) winamp-ul. aşa că n-o să mai detaliez la ce foloseşte softul, e printre primele playere de mp3-uri.

după cum se vede în fotografia din stângă, am lucrat o interfaţă personalizată cu soni. poţi acum încerca noua temă (sau un noul skin, cum vrei să-i spui).

download skin
soni.exe (soni.wsz) 185kb

instalare:
- după download dezarhivezi soni.exe (va apărea soni.wsv)
- copiezi soni.wsz în folderul unde ai temele de winamp
( cel mai probabil c:\program files\winamp\skins )
- click dreapta pe winamp > skins > şi selectezi soni
* îţi recomand să downloadezi ultima versiune de winamp

* pentru alte gadgeturi vezi categoria resurse

2008 a fost un an deosebit pentru mine: am început să calc pe un drum total străin şi am reuşit să termin primul meu roman, acesta a fost publicat şi distribuit în librăriile din toată ţara, am avut apoi parte probabil de cel mai puternic feedback online de care a beneficiat vreodată o carte la noi, am făcut câteva campanii de promovare inedite, în special cu ajutorul bloggerilor, iar aproape de sfârşitul lui decembrie, tirajul iniţial, de o mie de exemplare, a şi fost epuizat.

am descoperit pe salatsica.wordpress.com (noua cititoare de SONI, care a semnat şi pe acest blog) ce se află în geanta unei femei (ideală, am zis după aceea şi m-am referit la geantă): un fular (de la house of art), mănuşi, brăţări rotunde colorate şi enervante, un ursuleţ, două “portofelaşe”, elastice de păr, o brăţară neagră cu “I love Rapid” (sunt de acord!), multe alte briz briz-uri şi SONI. asta era important! made my day.